luni, 15 decembrie 2014

18 felii de tort

Exista momente in viata unui om pe care le astepti de MULTA vreme :D si atunci cand intarzie a veni devii din ce in ce mai nerabdator si ti se pare ca timpul trece asa de greu, ca totul merge in reluare.

Sunt acele clipe in viata unui adolescent in care te simti “above the world” stii si tu, ca de exemplu implinirea varstei de 18 ani, acea infama varsta de 18 ani, varsta tuturor posibilitatilor initiale dar posibilitati ce se vor realiza mult mai tarziu.

Cand implinesti 18 ani devii MAJOR , mda , imi poate explica si mie cineva ce inseamna asta?

Titul asta care iti este oferit : major este doar acolo ca sa fie pentru ca daca am fi sincer cu noi insine am fi de acord ca de fumat daca e sa fumezi , faci asta si inainte de varsta limita, daca e sa bei diverse continuturi narcotice  nici nu se pune problema sa faci asta , ca daca nu te dai cu plebea nu esti un om normal. Ce-i drept de la aceasta varsta beneficiezi de un buletin nou , dupa noua lege :), posibilitate de a obtine carnetul de conducere ( ceva ce e foarte dorit la aceasta varsta) si pe langa toate astea acum ai drept de vot deci esti adult, iar daca tot veni vorba de a fi adult apare si mirifica problema a  asumarii responsabilitatii a diverselor decizii pe care le-ai putea lua ( implicand amenzi si alte diverse )

Dar in aceelasi timp chiar daca o data cu implinirea varstei de 18 ani iti dai seama ca esti tanar/tanara si ca ai o viata in fata, ca ai cum sa traiesti si sa faci ce simti ca trebuie sa faci.( chiar daca asta e varsta majoritatii greselilor pe care noi le facem :)))

In fost asta e felul nostru de a fi nu-i asa?

18 e o varsta la care primesti niste “drepturi” primesti acea “libertate” perfecta si mult dorita, “libertate” care nu exista daca traiesti pe banii parintilor.

Dar  astea sunt detalii  :)) asa ca va invit pe toti sa va bucurati de varsta voastra ( indiferent daca e 18 sau 30) pentru ca orice varsta vine doar o singura data in viata si ar trebui sa ne bucuram de ea cu greseli si cu bucurii.

Enjoy your life guys!

Si daca tot veni vorba mai am ceva de zis : La multi ani Laura!!! sa te bucuri de aceasta varsta :)) si bine ai venit in clubul nostru draga!!!! Hugs!

miercuri, 6 august 2014

Roșu…


A fost o dată ca niciodată o mică “pianistă” ce înflorit prea devreme printre florile grădinii lui Adam, o privighetoare ce a cazut prea rapid printre stelele stinse din ochii Evei… a fost cândva o fată ce și-a găsit suflarea prea repede.

Și cum a venit prea devreme a și plecat mai rapid decât a fost prezis,i s-a spus că va pleca dupa timpul scurs de trei cicluri împlinite ale lunii,adormite sub mantii de mătase.

Cele trei cicluri așteptate s-au scurs și cristale de albă coroană au  cuprins cenușa trupului fragil.

Luna s-a ascuns sub valul de mătase și a așteptat stingheră verdictul stelelor, intr-o  oră pe-nserat.

“Pianista” devenea din ce în ce mai rece iar clipele săturate de aer se stingeau necontrolat, luna a plecat, iar timpul a ajuns la capătul puterilor… pasărea cerului trebuia să zboare.

Atunci când pasărea și-a deschis aripa albastra cerul nu a mai primit-o, au lăsat-o sa viețuiască la porțile Edenului, închisă, interzicându-se astfel iertarea cea mult dorită și visată, somnul ce multi au savurat înaintea ochilor verzi.

Așa că “pianista” a devenit o vorbă așternută printre paginile reci ale vieții sale.

Și azi aștern în ale mele pagini o primă culoare….

Roșu…

miercuri, 23 iulie 2014

O ultima privire


Mă aflu la jumătatea lunii și îmi dau seama într-un mod oarecare ciudat că nu am făcut absolute nimic în tot acest timp.

Parcă tot e vid în jurul meu, nu simt nimic, nu aud  nimic dar  cel mai important este că nu înțeleg nimic.

Oricât de mult aș încerca, oricât de mult m-aș chinui, nu imi pot da seama dacă în tot acesti timp irosit am crescut, m-am maturizat sau poate m-am trezit și eu la realitate.

Nu găsesc răspunsul întrebărilor eterne pe care le am, în continuare nu pot desluși mulțimea asta de ghicitori din jurul meu și știi ce e mai rău? Văd că unii se bucură de jocurile astea “sick” și întortochiate.. chiar dacă la început este palpitant să trăiesti cu totul  în ceață în priviința unui subiect, ulterior, după ceva vreme începi să devii împacient și eu asta sunt de MULT timp.

Impacientă, sătulă, nu mai pot să mă ascund și nu mai pot spune că știi “ nu-i nimic , îmi revin” sau “ eh.. nu conteaza ce s-a intamplat”, nu mai vreau să mai gândesc nimic pentru că eu cred că am făcut destule în așa fel încât să se înțeleagă că singurul lucru pe care îl doresc este doar să ofer puțină fericire celor din jurul meu care nu prea o au.

Dar ce s-a înțeles a fost altceva… dacă cumva s-a înțeles ceva ( that I doubt).

Unii oameni pot fi așa de orbi încât îți vine să îi dai  cu capul de un perete până când se vor trezi din reveria aceea , fără fundament în care adoră să se afunde.

Va fi un moment în care se vor trezi și ei … și poate atunci, numai atunci, vor fi înțeles ceea ce eu am dorit să fac… dar până atunci voi lăsa să se rupă și ultima legătură.



Poate că așa va fi mai bine, nici ție nu îți va fi dor și nici mie.