duminică, 15 martie 2015

Clipe

Sunt momente  în viața mea  când îmi pare rău și regret

Momente în care adrorm cu visele înecate în a mele brațe

Alerg în coșmar pe un câmp plin de flori uitate.

Dar îmi amintesc de ele cumva și umbrele lor nu se șterg

Din a mea minte amorțită de parfum dulce și roșu de lalele.

Sunt multe clipe în care zâmbesc in lumina amintirilor de ieri

Și secunde ce se spală în apa cenușei de cristal…

Al reflexiei stinghere din ochii tai îmbătrâniți, mărunți.

Aproape reci , goi și tăcuți.

Sunt secunde în care îmi doresc să te fi văzut în acea zi toridă de Soare.

Să fi fost adevărată acea șoaptă care mi-a zis că tu erai trecătorul ce bântuia lumina de ploaie.

Dar țin minte când mi-ai scris prin versuri aruncate că prezența ta va fi efemeră

Pe străzile micuțe ale atelierului lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu